Primonda la Faraoani

Duminică, 19 aprilie, supranumită anul acesta şi Duminica Albă sau Duminica Milostivirii, în satul nostru s-a desfăşurat un frumos program în faţa bisericii, în cinstea păstorilor noştri şi a comunităţii. Programul a fost pregătit de un grup de persoane, din organizaţiile religioase (Fam. Kolping si Acţiunea Catolică), dar si alţi copii, tineri sau adulţi binevoitori.

După Sfânta Liturghie, la care foarte mulţi au participat în straie de sărbătoare,  în faţa bisericii, cei costumaţi s-au grupat de-a lungul drumului într-o parte şi alta a bisericii apropiindu-se spre centru cu miei şi ouă cântând din inimă: Cristos a învitat! Ceilalţi au rămas pe trepte aşteptând momentele de destindere pregătite.

Programul a constat în recitarea unor poezii de către copii, interpretarea unor cântece de Paşte de către adulţii şi tinerii participanţi, reptezentarea a două scenete pline de umor dar şi de învăţătură : una de către femeile din Acţiunea Catolică voind să scoată în evidenţă participarea şi neparticiparea la curăţenia în biserică, şi cealaltă de către tinerii care ne-au prezentat cu o notă de umor programul unei echipe de muncitori pe şantier. A urmat apoi un dans popular pregatit şi reprezentat de câteva tinere pe faimoasa melodie a compozitorului nostru, George Enescu, Ciocârlia. În sunetul plăcut şi armonios al glasului unei fetiţe, interpretând melodia Blândul Păstor, mieii, şase la număr şi doi iepuraşi au fost prezentaţi în faţa păstorilor noştri, care i-au primit cu multă recunostinţă şi admiraţie, nu atât pentru acest gest cât şi pentru întreaga zi care s-a dovedit a fi încântătoare. Această recunoştinţă a fost exprimată de părintele paroh în discursul final când i-a invitat pe toţi participanţii la o « reuniune frăţească » pentru a schimba o vorbă şi a ciocni un pahar.

Sărbătoarea nu s-a terminat. Cei dornici de a-şi dezmorţi picioarele au rămas pentru a se bucura pe ritmurile horelor şi a sârbelor dar şi al chiuiturilor fără de care nu au sens dansurile populare.

La final putem spune că sentimentul general a fost de bucurie amestecată cu nostalgie, de o fericire în care se întrepătrund amintirile copilăriei pentru unii, al tinereţii pentru alţii cu speranţa că tradiţia nu va pieri niciodată în ciuda evoluţiei societăţii noastre spre alte valori.

Claudia Andrei-Bolog